TANC T-55

506 piese + 6 - 25% COBI-2234

153.91 Lei

-

207.21 Lei

T-54 și T-55 au reprezentat o serie de tancuri principale de luptă proiectate în Uniunea Sovietică. Prototipul tancului T-54 a apărut în luna martie a anului 1945, chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. T-54 a intrat în producție în 1947, devenind principalul tanc folosit de formațiunile blindate ale Armatei Roșii, ale țărilor Pactului de la Varșovia și a altor țări aliate cu URSS. Seria de tancuri T-54/55 reprezintă cel mai numeros tanc din istorie. Numărul total de vehicule construite variază între 86.000 și 100.000 de tancuri.

Tancurile T-54/55 au fost înlocuite de către T-62T-72T-64 și T-80 în cadrul armatei sovietice (armata rusă, după 1991), însă ele sunt folosite în prezent de aproape 50 de țări, fiind modernizate cu echipamente sofisticate. Seria de tancuri T-54/55 a fost utilizată în numeroase conflicte armate apărute spre sfârșitul secolului XX.

 

T-55

Primele tancuri T-55 nu erau dotate cu mitraliera antiaeriană DȘK de 12,7 mm

În urma testelor, s-a aflat că tancul T-54 putea rezista unei explozii nucleare de 2-15 kilotone dacă se afla la mai mult de 300 de metri de epicentru. Echipajul avea șanse de supraviețuire în cazul unei explozii similare numai dacă se afla la mai mult de 700 de metri de epicentru. Din cauza acestor experimente, a fost luată decizia implementării unui sistem de protecție NBC (nuclear, biologic și chimic) care pornea automat după 0.3 secunde în cazul detectării radiaților gamma. Sarcina de a dezvolta un sistem de bază PAZ (Protivoatomnaya Zashchita) de protecție NBC, care oferea protecție împotriva suprapresiunii exploziei nucleare inițiale și filtra particulele, dar nu oferea protecție împotriva radiației și gazului[6], a revenit Biroului de Proiectare KB-60 din Harkov. Sistemul a fost finalizat în 1956. Documentația a fost trimisă uzinei din Uralvagonzavod. A fost luată decizia îmbunătățirii capacităților de luptă ale tancului prin modificarea construcției și introducerea tehnologiilor noi de producție.

Majoritatea acestor schimbări fuseseră deja testate la prototipul T-54M (Obiekt 139). Tancul avea un motor diesel nou, model V-55 cu 12 cilindri de 38.88 litri în 4 timpi, cu răcire cu apă, care dezvolta 581 de cai putere (433 kW). Puterea mai mare a motorului era obținută prin creșterea presiunii de alimentare și a gradului de alimentare. Designerii au planificat introducerea unui sistem de încălzire pentru blocul motor și un filtru MC-1 pentru combustibil diesel. Motorul era pornit pneumatic, cu ajutorul unui încărcător AK0-150S și un demaror electric. În urma acestor modificări, tancul nu mai trebuia să transporte o butelie cu aer comprimat. Pentru a facilita reparațiile și mentenanța, au fost schimbate capacele gurii de acces de la motor. Autonomia a fost mărită prin adăugarea unor rezervoare de combustibil de 300 de litri în partea frontală a cutiei blindate; cantitatea totală era de 680 litri de motorină. Tancul avea la dispoziție acum 45 de lovituri pentru tunul principal. Muniția consta în proiectile explozive și antitanc. Existau planuri pentru introducerea proiectilelor HEAT de tip BK5M care puteau perfora un blindaj de 390 mm. Aparatul optic de observare TPKU al comandantului urma să fie înlocuit de un model TPKUB sau TPKU-2B. Luneta de vizare a ochitorului urma să fie de tip TNP-165. S-a renunțat la mitraliera antiaeriană grea de calibru 12,7 mm DȘK fiindcă designerii au considerat-o inutilă în cazul atacului la sol al avioanelor cu reacție. Tancul urma să fie echipa cu un sistem de proctecție contra incendiului de tip "Rosa". Turela avea un blindaj mai gros, dispozitiv de vedere pe timp de noapte și sistemul îmbunătățit de stabilizare în două planuri al modelului T-54B. Blindajul din partea din spate a cutiei blindate a fost redus ușor, pentru a contrabalansa greutatea noului echipament. T-55 avea o performanță superioară tancului greu IS-2 în toate privințele, inclusiv în cazul cadenței de tragere (cel puțin 4 lovituri pe minut în comparație cu mai puțin de 3 lovitori în cazul tancului Iosif Stalin). În ciuda blindajului mai subțire în partea frontală (200 de mm în comparație cu 250 de mm), T-55 avea performanțe mai bune decât tancului greu IS-3, fiindcă avea un tun superior și mobilitate sporită. Tancurile grele au devenit rapid depășite la apariția conceptului de "tanc principal de luptă". Deși T-55 era practic doar o variantă îmbunătățită a tancului T-54, acesta a primit o denumire nouă din considerente politice. A intrat în producție la fabrica Uralvaonzavod în 1958 și în dotarea Armatei Roșii la 8 mai 1958.

"

CARACTERISTICI GENERALE

  • Varsta : 6
  • Piese : 506
  • Figurine : 2

DIMENSIUNI